1+1=2

aritmetica simpla. de clasa a doua. nimic nu-i mai evident decat asta. cel putin la nivelul clasei a doua. mai apoi cresti si ajungi la concluzia ca tot ce se intampla pe lume poate fi reprezentat matematic prin functii. inclusiv adunarea asta banala este o functie. pentru ca, in anumite contexte, un 1 poate sa lipseasca. si-atunci ajungem la dificila situatie in care 1+1(care lipseste)= 2. reducand rezulta ca 1=2. pai, stim cu totii, 1 n-are cum sa fie egal cu 2. si uite-asa 1 ajunge sa-si dezvolte cea de-a doua personalitate pentru ca macar teoretic ecuatia 1+1(virtual)=2 sa stea in picioare.

mai sarim niste etape si ajungem la momentul in care 1 vrea sa scape de personalitatea dublata. are el motivele lui. si care-i cea mai evidenta metoda? desigur fuga. solutia-i aparent simpla: se alege un drum cat mai drept si lipsit de trafic, se deschide gazul la maxim, se asteapta putin siiii... si la un moment dat se ajunge la concluzia ca fuga asta - desi placuta in felul sau - nu te salveaza de la nimic. poate te ajuta sa uiti pentru o clipa insa nu te salveaza de la nimic!

si-atunci nu-i de preferat sa pastram lucrurile simple, ca in clasa a doua, cand 1 are nevoie de ALT 1 ca sa poata sa faca 2?