08 noiembrie 2015

Azi se inchide un cerc. Un cerc pe care l-am simtit ca se invarte in jurul meu in ultimul deceniu.
Da, eu am fost cel care i-a definit centrul. Si-am crezut mereu ca e bine asa. Insa raza am lasat-o la voia intamplarii. Mi se parea ca razele trebuie sa fie libere, Sa se indrepte incotro vor ele. Si, cumva, sa defineasca directii si sa aduca lumina.

Problema e ca cercul asta e mai vicios decat mine. Iar cand cercul vicois se inchide - culmea ironiei - te prinde in interior si nu te mai lasa sa pleci nicaieri. Si te izoleaza complet de exterior. Si cred ca chestia asta ar putea fi cumva de bine chiar daca acum nu vad cum. Vad doar cum cercul incepe sa se stranga. Iar asta il transforma in spirala. Ori, cine a mai auzit de spirala vicioasa?

Ascult (total intamplator) Two Galants. Da, trebuuia sa aiba azi concert in Control. Concert care s-a anulat din cauza de Colectiv (cred eu). Apoi maine (azi de fapt) se va intampla inchiderea unui alt cerc:


Asta nu va face lumea nici mai frumoasa, nici mai buna. O va face mai usor de ineles.

Iar mie nu-mi prea plac nici chestiile digerabile nici cele usor de inteles. Raman deci in cercul meu pana cand se va strange de tot.

Va pup!




26 mai 2014

Despre greva cetateneasca

In societate exista tot felul de grupari care militeaza impotriva ordinii de drept. Bine, acum cat de "de drept" e ordinea asta n-o sa dezbatem acum. Cert e ca grupurile astea ies periodic in strada, agita afise, striga lucruri, organizeaza actiuni (unele din ele chiar faine) impotriva celor cu care nu-s de acord. De cele mai mule ori rezultatul este nul. Pana aici nimic iesit din comun.

Din cand in cand, indivizii aia pe care ii balacaresc in restul timpului le cer parerea in mod organizat - organizeaza cate un scrutin. Teoretic (nici asta n-o sa dezbatem acum) datoria fiecarui cetatean e sa-si dea cu parerea punand stampila intr-o casuta.

Buuun, iar in momentul in care grupurile respective indeamna la boicotul votului, adica teoretic taman la actiunea care ar putea (ok, asta-i ultima chestie pe care n-o s-o tratam acum) schimba ceva, rasare un mare semn de intrebare: pana la urma toti activistii astia ce vor, sa rezolve efectiv o problema sau sa aiba vesnica activitate carcotind?

In cealalta ordine de idei, in perioadele astea apar tot soiul de indemnuri. Ba ca du-te sa votezi, ba ca cetatenii, ba ca schimbarea. Mai oameni buni, pana la urma votul e o chestie pur subiectiva. Sa faci propaganda incercand sa convingi pe cineva ca-i mai bine sa nu voteze mi se pare putin deplasat - e oarecum ruda cu jignirea inteligentei. Dupa cum si mai deplasat mi se pare sa incerci sa convingi sa voteze pe un individ care (macar din proprie experienta) a realizat ca si daca o face si daca nu, tot acelasi rahat iese.

Dau un vot mic pentru o votca mare.

05 mai 2014

VV - scurt istoric

Absolut involuntar am dat peste un articol (multam' facebook pentru spam) al unui atoatestiutor domn.
in articol (nu pierdeti nimic daca nu-l cititi) in esenta este vorba despre dezacordul cu un alt articol, scris de un alt domn despre ceea ce (nu mai) este Vama Veche.

[Fac o mica paranteza logica pentru a defini nitel contextul: Nu cunosc Vama decat de la inceputul anilor 90. Ceva ma face insa sa cred ca in perioada respectiva inca nu apucase sa sufere schimbari majore fata de cum era inainte de revolutie.]

De-a lungul vremii (si da, cu rezerva parantezei de mai sus incep sa-mi arog dreptul de a utiliza sintagma asta) au fost tot felul de trenduri.
Intai nimeni n-avea habar despre Vama Veche. Erau timpurile cand daca mergeai erai pe o nisa extrem de ingusta si in nici un caz confirmata. Insa nu cred ca statea cineva sa-si puna problema asa. 

Cu timpul, pe cale orala s-a dus vestea despre micul paradis si incet, incet nisa s-a largit. Ceea ce n-a fost neaparat un lucru rau - pana la urma era inevitabila popularizarea. Era vremea cand au inceput sa dispara situatiile in care domnul profesor universitar (gol pusca) saruta mana doamnei doctor (goala pusca) cu cea mai mare naturalete posibila. Era vremea cand primii (viitori) artisti au inceput sa se preumble pe plaja acoperiti de textile. Nu-s convins ca stiau prea bine ce fac insa, in orice caz era de bon ton sa fii vazut prin zona. Inca se auzeau chitarele mai tare decat muzica din casetofoanelor de Dacie 13oo (da, era o oarece problema cu electricitatea si nu toata lumea isi permitea baterii) era vremea cand inca mergeai la Mariana sa cumperi cabanos si mergeai la Stuf sa-i mesteci cu o bere. Si acolo dadeai un carnatz pe doi castraveti murati din borcanul de muraturi adus de cineva de-acasa. Sau pe-o juma' de bere pe care o imparteai cu un individ pe care nu-l vazusei niciodata pana atunci. Si pe care urma sa nici nu-l mai vezi vreodata (fapt dovedit istoric).

A urmat inceputul sfarsitului: momentul de isterie in care trupa omonima a inceput campania de PR liric. Cand tot omul caruia ii mijise pilozitatea pubiana stia ca n-a inteles nimic din viata pana n-a ajuns in Vama Veche sa se sarute in ureche sau sa tina o bere in mana si s-o bea sau - mai bine - un val sa-l arunce in cortul ei. Fireste a urmat marea navala. Urmat indeaproape de marea dezamagire. Versurile nu prea tineau de frig. Nici valurile nu prea aveau proprietatea miraculoasa de a te arunca in vreun cort ospitalier. La inceput nu era decat nisip, 3 terase si buda in lanul de cucuruz - realitate usor diferita de imaginea idilica prezentata. Dar - slava domnului - in cantitati modeate votca taie greata iar in cantitati suficiente face realitatea muuuult mai digerabila (pe vremea aia era ceva mai greu cu iarba)

Strans legata de anterioara a aparut perioada in care cineva incerca sa salveze Vama Veche de ceva din care n-ar fi avut de ce sa fie salvata daca n-ar fi fost inghesuita artificial acolo. Ci-ca salveaza vama de oamenii nepotriviti melteni. In fine, s-au facut festivaluri - unele macar aveau o oarecare legatura, altele erau ca nuca-n perete - s-au facut campanii, a inceput sa se susoteasca pe la colturi cum ca vama nu mai e ce-a fost. Si intr-adevar nu mai prea era. Betoanele incepusera sa creasca peste tot. Lanul de cucuruz a disparut, chitarele se mai auzeau doar in enclava in care fusesera izolati nudistii si incepusera micile cafteli intre terasele care puneau rock si cele cu manele. Plaja inca era una dintre cele mai curate de pe litoralul nostru. Insa etapa asta a fost una de tranzitie si, din fericire destul de scurta. Spun "din fericire" pentru ca a devenit evident ca macar maneaua nu prea are loc in vama, necum estradele pe care danseaza pizde goale (scuza-mi-se-va exprimarea insa chiar asta erau: pizde goale) in fatza (sau spatele) carora saliva tineretul statut. Era etapa in care insusi Ovidiu a preferat s-o taie spre meleaguri (ironic huh?) mai reci.

Destul de repede lucrurile s-au asezat intr-o matca a lor si tot cam prin ea se scurg si in zilele noastre. [Fac o noua paranteza logica pentru a pune articolul citat in context - cam pe-aici a intrat autorul prima data in peisaj]. Nimeni n-a mai vrut sa salveze nimic pentru ca oricum, eforturile anterioare n-au izbutit decat sa salveze Vama de ea insasi si de cele cateva sute de indivizi care vedeau "ceva" in ea. Toti au inceput sa vorbeasca despre cat sunt ei de inebuniti de Vama. Betoane n-au mai prea crescut pentru ca n-aveau unde... si vorba aia: "iei bacu' nu iei bacu' votca acelasi efect are". Unii, mai iscoditori din fire s-au carat pe unde-au vazut cu ochii: Vadu, Portita, Corbu si mai stiu ei pe unde. Altii, mai nostalgici delasatori (ca mine) au continuat sa vina regulat si sa se incapataneze sa descopere colturi inca civilizate. Si ghici ce - ele inca exista.

Partea cea mai haioasa e ca aceasta din urma perioada a inceput de cativa ani sa genereze un val din ce in ce mai amplu de "vama nu mai e ce-a fost" - ceea ce e perfect adevarat. Atat de amplu incat s-a simtit nevoia de o replica de genul celei din articolul citat "vama e la fel - voi ati imbatranit". Insa replica respectiva, desi pe jumatate adevarata imi da o idee care, cine stie, poate se va transforma in trend: "pentru ca noi am cam imbatranit, vama nu mai e ce-a fost".

Ah da, si daca tot se poarta afirmatiile subiective lipsite de substanta si argument incerc si eu una: Alex Mihaileanu esti un mucos. Du-te, fa-ti temele si mai incearca o data compunerea! ;)  


03 decembrie 2009

decizia 01/2009

m-am cam hotarat: pana la urma tot ma las de fumat. daca tot e sa se intample, prefer sa fie din alta cauza.

20 august 2009

cre' ca...

... de aici a inceput totul:

poate asta ar fi trebuit sa ma puna pe ganduri...

26 martie 2009

urma scapa turma

tocmai ce-am realizat ca incep sa raman in urma amintirilor. in fond nu exista decat doua motive mari si late pentru care scrii: 1. vrei sa afle si altii si 2. vrei sa-ti amintesti. bine, ar mai fi si al treilea - vrei sa scapi de ceva - insa asta e un submotiv al motivului 1.

spuneam deci ca raman in urma... adica lucrurile se intampla (cum si cand vor ele - asta am stabilit mai de mult) si mi se pare ca nu mai apuc sa tin pasul cu ele. sau ca pur si simplu repetandu-se, se banalizeaza atat de mult incat nu mai merita pomenite. una peste alta devine din ce in ce mai clar: motivul 2 dispare. adica daca nu-ti mai amintesti experiente pentru ca nu le-ai consemnat la momentul oportun, e evident ca nici nu merita sa-ti amintesti de ele.

spre exemplu Vama. am fost de curand pe-acolo si mi-am amintit de ea. asta fara sa fi scris nimic despre asta anterior. uluitor, desi nu ne-am mai vazut de mult, arata exact cum mi-am imaginat. cam asa adica:

15 iunie 2008

pe campii

mda, e rusine... si ce-i cu asta? uneori pur si simplu iti vine sa fugi. te saturi de tot, toate si nu mai vrei decat sa-ti iei lumea-n cap si sa te duci unde vezi cu ochii. sau macar pana la jumatatea distantei insa macar sa pleci din locul in care stateai. sa faci o schimbare cat de mica. si-atunci, tehnic vorbind se pune ca fugi. in fond nu vrei decat sa lasi totul in urma. de fapt cred ca asta-i marea problema cu fuga. in fond nu-i decat o deplasare obisnuita insa, in loc sa te indrepti spre ceva, incerci sa te indepartezi de altceva. iar asta denota o evidenta lipsa de target.

si - pentru ca ecuatia sa se mai complice putin - ce te faci in momentul in care esti in plina fuga si "cevaul" pe care incerci sa-l lasi in urma se indreapta catre tine? nu mai bine-ti iei campii?