05 mai 2014

VV - scurt istoric

Absolut involuntar am dat peste un articol (multam' facebook pentru spam) al unui atoatestiutor domn.
in articol (nu pierdeti nimic daca nu-l cititi) in esenta este vorba despre dezacordul cu un alt articol, scris de un alt domn despre ceea ce (nu mai) este Vama Veche.

[Fac o mica paranteza logica pentru a defini nitel contextul: Nu cunosc Vama decat de la inceputul anilor 90. Ceva ma face insa sa cred ca in perioada respectiva inca nu apucase sa sufere schimbari majore fata de cum era inainte de revolutie.]

De-a lungul vremii (si da, cu rezerva parantezei de mai sus incep sa-mi arog dreptul de a utiliza sintagma asta) au fost tot felul de trenduri.
Intai nimeni n-avea habar despre Vama Veche. Erau timpurile cand daca mergeai erai pe o nisa extrem de ingusta si in nici un caz confirmata. Insa nu cred ca statea cineva sa-si puna problema asa. 

Cu timpul, pe cale orala s-a dus vestea despre micul paradis si incet, incet nisa s-a largit. Ceea ce n-a fost neaparat un lucru rau - pana la urma era inevitabila popularizarea. Era vremea cand au inceput sa dispara situatiile in care domnul profesor universitar (gol pusca) saruta mana doamnei doctor (goala pusca) cu cea mai mare naturalete posibila. Era vremea cand primii (viitori) artisti au inceput sa se preumble pe plaja acoperiti de textile. Nu-s convins ca stiau prea bine ce fac insa, in orice caz era de bon ton sa fii vazut prin zona. Inca se auzeau chitarele mai tare decat muzica din casetofoanelor de Dacie 13oo (da, era o oarece problema cu electricitatea si nu toata lumea isi permitea baterii) era vremea cand inca mergeai la Mariana sa cumperi cabanos si mergeai la Stuf sa-i mesteci cu o bere. Si acolo dadeai un carnatz pe doi castraveti murati din borcanul de muraturi adus de cineva de-acasa. Sau pe-o juma' de bere pe care o imparteai cu un individ pe care nu-l vazusei niciodata pana atunci. Si pe care urma sa nici nu-l mai vezi vreodata (fapt dovedit istoric).

A urmat inceputul sfarsitului: momentul de isterie in care trupa omonima a inceput campania de PR liric. Cand tot omul caruia ii mijise pilozitatea pubiana stia ca n-a inteles nimic din viata pana n-a ajuns in Vama Veche sa se sarute in ureche sau sa tina o bere in mana si s-o bea sau - mai bine - un val sa-l arunce in cortul ei. Fireste a urmat marea navala. Urmat indeaproape de marea dezamagire. Versurile nu prea tineau de frig. Nici valurile nu prea aveau proprietatea miraculoasa de a te arunca in vreun cort ospitalier. La inceput nu era decat nisip, 3 terase si buda in lanul de cucuruz - realitate usor diferita de imaginea idilica prezentata. Dar - slava domnului - in cantitati modeate votca taie greata iar in cantitati suficiente face realitatea muuuult mai digerabila (pe vremea aia era ceva mai greu cu iarba)

Strans legata de anterioara a aparut perioada in care cineva incerca sa salveze Vama Veche de ceva din care n-ar fi avut de ce sa fie salvata daca n-ar fi fost inghesuita artificial acolo. Ci-ca salveaza vama de oamenii nepotriviti melteni. In fine, s-au facut festivaluri - unele macar aveau o oarecare legatura, altele erau ca nuca-n perete - s-au facut campanii, a inceput sa se susoteasca pe la colturi cum ca vama nu mai e ce-a fost. Si intr-adevar nu mai prea era. Betoanele incepusera sa creasca peste tot. Lanul de cucuruz a disparut, chitarele se mai auzeau doar in enclava in care fusesera izolati nudistii si incepusera micile cafteli intre terasele care puneau rock si cele cu manele. Plaja inca era una dintre cele mai curate de pe litoralul nostru. Insa etapa asta a fost una de tranzitie si, din fericire destul de scurta. Spun "din fericire" pentru ca a devenit evident ca macar maneaua nu prea are loc in vama, necum estradele pe care danseaza pizde goale (scuza-mi-se-va exprimarea insa chiar asta erau: pizde goale) in fatza (sau spatele) carora saliva tineretul statut. Era etapa in care insusi Ovidiu a preferat s-o taie spre meleaguri (ironic huh?) mai reci.

Destul de repede lucrurile s-au asezat intr-o matca a lor si tot cam prin ea se scurg si in zilele noastre. [Fac o noua paranteza logica pentru a pune articolul citat in context - cam pe-aici a intrat autorul prima data in peisaj]. Nimeni n-a mai vrut sa salveze nimic pentru ca oricum, eforturile anterioare n-au izbutit decat sa salveze Vama de ea insasi si de cele cateva sute de indivizi care vedeau "ceva" in ea. Toti au inceput sa vorbeasca despre cat sunt ei de inebuniti de Vama. Betoane n-au mai prea crescut pentru ca n-aveau unde... si vorba aia: "iei bacu' nu iei bacu' votca acelasi efect are". Unii, mai iscoditori din fire s-au carat pe unde-au vazut cu ochii: Vadu, Portita, Corbu si mai stiu ei pe unde. Altii, mai nostalgici delasatori (ca mine) au continuat sa vina regulat si sa se incapataneze sa descopere colturi inca civilizate. Si ghici ce - ele inca exista.

Partea cea mai haioasa e ca aceasta din urma perioada a inceput de cativa ani sa genereze un val din ce in ce mai amplu de "vama nu mai e ce-a fost" - ceea ce e perfect adevarat. Atat de amplu incat s-a simtit nevoia de o replica de genul celei din articolul citat "vama e la fel - voi ati imbatranit". Insa replica respectiva, desi pe jumatate adevarata imi da o idee care, cine stie, poate se va transforma in trend: "pentru ca noi am cam imbatranit, vama nu mai e ce-a fost".

Ah da, si daca tot se poarta afirmatiile subiective lipsite de substanta si argument incerc si eu una: Alex Mihaileanu esti un mucos. Du-te, fa-ti temele si mai incearca o data compunerea! ;)  


Niciun comentariu: