gee, cat de mult poate sa se schimbe aspectul lucrurilor in functie de unghiul din care le privesti, de cum cade lumina pe ele sau de ce muzica ai ascultat in ultima vreme.
Raluca a murit. propozitie simpla. probabil ca mai simplu de atat nu se poate. orice alt atribut, complement, verb sau mai stiu eu ce alta parte de propozitie adaugata in scopul oferirii de detalii suplimentare ar atrage dupa sine riscul denaturarii.
de ce a murit Raluca? de oboseala: muschii obosesc, creierul oboseste, inima oboseste, plamanii obosesc, ficatul, rinichii si toate celelalte. iar cand obosesc dincolo de o limita, se duc si ele sa doarma putin.
si totusi, de ce naiba se ajunge aici? si de fapt cat e perceptie subiectiva si cat realitate? si-apoi, care-i realitatea???
in fine, hai s-o luam altfel: periodic (mai des decat ne-ar place noua sa se intample) oameni isi pierd vietile in campul muncii. mineri prinsi in galerii, muncitori rupti de explozii sau cazuti de pe schele, vanatori impuscati accidental piloti care cad - toate-s accidente de munca. le vedem la stiri iar in pauza de reclame dinainte de film am si uitat de ele. cazul Ralucai insa e putin diferit. la trei zile dupa eveniment radiourile inca vuiesc. pe internet cred ca s-au acumulat deja zeci de mega de texte pe bloguri si forumuri pe aceasta tema. oamenii incearca sa se stranga si sa organizeze ceva intre aducere aminte si forme de protest mai mult sau mai putin pasnice. si totusi, cu ce-i mai diferit acest caz de celelalte accidente de munca? e doar spiritul de tagma al "soarecilor de birou" sau e ceva subtil de-atat?
practic din toate opiniile de pana acum n-am izolat nici una edificatoare. taberele sunt impartite intre "saraca de ea si saracii de noi" si "n-a stiut sa spuna NU - exista si alte valori". adica alte valori decat realizarea profesionala, sentimentul ca dupa ce tac'tu iti dadea cu manualul in cap si-ti rupea pagina pentru ca tema era gresita in sfarsit ai senzatia ca incepi sa realizezi ceva by yourself. poate valorile alea cu familiile care in proportie ingrijoratoare se destrama - iar daca n-o fac asta este doar o alta dovada a inertiilor omniprezente - care nu-s decat scanteia si catalizatorul tuturor pruncuciderilor, fraticidelor si incesturilor. insa aici divagatia ar putea incepe si cine stie cand si unde s-ar putea termina. ceva ma face sa-mi doresc ca blogul asta sa fie un loc linistit drept pentru care incerc sa evit flame-urile chiar si intre mine si mine.
scriu toate astea relativ tarziu dupa petrecerea evenimentului. de ce? poate pentru ca mi s-a parut o chestie importanta si de anvergura si-am preferat sa ma gandesc mai mult (mda, asa gandesc eu incet...) sau poate pentru simplul fapt ca intre timp mi-am consumat resursele intelectuale cu gasirea solutiei la ecuatia care job, denmultit cu care pozitie impartita la care beneficii din care scadem timpul liber. sau mi-a fost pur si simplu lene, am fost sa (re)vad o parte (frumoasa) din tara si intre timp m-am bahlit de comentarii care (auto)compatimitoare, care docte si atoatestiutoare. desi n-am citit inca tot probabil ca aproape tot ceea ce era de spus pe tema asta s-a zis deja. iar ce n-a fost inca nu va fi acum. lucrurile trebuie sa se mai sedimenteze putin. ca intotdeauna nimic nu-i nici simplu nici cum ai invatat candva. la un moment dat trebuie sa improbizesi. si-atunci ce faci: cu capul de zid sau fugi pe fereastra?
