:'( / ;)

era foarte de mult un imparat care cu un ochi plangea si cu cel'lalt radea. nu-mi mai amintesc exact care era motivul sau pentru ca insasi povestea mi-a fost spusa de mult insa precis avea el un motiv serios.

era oare scindat imparatul intre viata de familie si cariera? avea el o pasiune ascunsa pe care n-o putea cultiva fiind prea ocupat cu intalnirile cu ceilalti imparati [aicea ma indoiesc - pe vremea aia nu se inventase schi-ul deci asta ar cam trebui sa iasa din discutie]? sau poate inca de pe-atunci devenise constient de o anumita duplicitate pe care nu reusea nici in ruptul capului sa si-o asume?

cert este doar faptul ca imparatul plangea/radea si uite-asa si-a trait viata pan' la adanci batraneti. si, mai mult decat atat, despre asta s-a scris si o poveste. poveste din care, la un moment dat ar fi trebuit sa invatam ceva. buba e ca ceva-ul ala imi cam scapa. si nici cel mai tare cip de-a fost inventat nu m-ajuta sa ma uit inapoi si sa realizez: CE?