and I was fuckin' hi

ruga pentru zapada fu ascultata. si cea pentru genunchi intregi. si chiar si cea pentru o raza de soare. toate intr-acelas moment. si-atunci am luat scandura si m-am dat. si-am lasat dreacu poezia, trecutul si-o parte din viitor. si-am vazut ca uneori alunecarea la vale te poate duce mult mai "high" decat orice iarba.

cronologic vorbind...

uneori cronologia lucrurilor are o importanta mai mare decat insemnatatea lor intrinseca. lucrurile se intampla pur si simplu si poate e bine asa. momentul in care se petrec insa poate face diferenta. cred ca in ultima instanta asta-i si motivul pentru care s-a inventat ordinea. chiar daca esti mic si-ti doresti "sa te faci mare" sau la senectute iti mai doresti iarasi saptispe ani. e bine deci sa curga avalansa insa de preferinta inainte sa treci tu prin culoar. si-i bine sa conduci in viteza insa numai dupa ce stii ce inseamna asta. si mai e bine sa cunosti o fata dar numai dupa cea cu care esti acum. sau mult inainte.

altfel se isca un haos din care nu mai iesi decat cu mare greutate. eventual.

fericirea

cata autosugestie incape in fericire? si cata chimie? sau elemente externe? dar impuritati? cine stie sa ridice mana. sau sa spuna direct. am incercat din rasputeri sa-mi dau seama si inca n-am ajuns la nici un rezultat. nici macar internetul n-are habar. iar de data asta ma intereseaza tare... ok, recunosc, e vital. cunosc cativa oameni dependenti de definitia asta.

mai jos am incercat putin. insa parca mai lipsea ceva...

regat contra powder

dau regatul meu pentru un pic de powder. in fond, la pretul asta ar putea sa fie zapada proaspata in fiecare w/e in care ma'c pe partie. anul asta chiar am chef sa ma dau. mult dar bine. de fapt o fi fost vre-un an in care n-am avut??? parca-i o conspiratie: de-abea reusesc sa negociez trei zile de conced si astia anunta ploi in toata tara. mi se pare nedrept. si mi se mai pare nedrept pentru ca in lipsa ski-ului parca nici macare "probably the best after skiing in the world" nu mai are aceeasi savoare...

blat

sar etape. asta nu-i tocmai bine. cu toate ca, in principiu sarindu-le ajungi mult mai repede la cireasa de pe tort. care mmm, e dulce. dar toate lucrurile au prostul obicei de a sfarsi intr-un final. si-atunci, cand finalul apare, sarind etapele risti sa nu mai intelegi de ce. e clar ca totul se plateste. cred ca nu-i rabat de la regula asta. si totusi... chiar niciodata nu putem face blatul?

oameni...

azi m-am certat cu un... adjectiv substantival. nu-i pot spune divergenta de opinii, pentru ca n-a fost nici una nici alta. e atat de itiot (cazul in sine - pe individ nu-mi permit sa-l caracterizez) in cat ma si mir ca s-a intamplat. partea haioasa e ca toata fapta s-a consumat pe un forum de fotografie in cadrul thered-ului "oameni".

cu aceasta ocazie am constatat ca in momentul in care unii sunt prea plini de ei, dau pe dinafara. mai prost e ca dau pe dinafara ce-au ei mai urat. bleah.

n/a

cred ca la un moment dat fiecare trecem prin perioade de bigotism. facem lucruri pentru ca asa-i bine sau pentru ca sta scris sau pentru ca asa se canta sau am vazut noi intr-un film... foarte rar lucrurile se intampla "pentru ca asa vreau eu". mult mai des insa se petrec pentru ca asa vor ele.

"wake me up when september ends" imi spunea nu de mult cineva tare drag. iar eu n-am reusit decat sa ingaim un "i'll be gone till november".