w.a.r.

te nasti, cresti putin si incepi sa lupti pentru ca alta sansa n-ai sa castigi jocurile la care participi. mai peste o vreme iara te trezesti ca lupti sa nu ramai corijent sau, mai bine sa iei premiul care-ti asigura vacanta aia lunga si linistita. si poate si-o bicicleta sau niste patine. mai lupti apoi sa obtii intalnirea cu fata din clasa paralela si nici nu-ti dai seama cand ajungi sa lupti sa te trezesti in fiecare dimineata ca sa mergi la birou si, intr-un tarziu sa-ti rambursezi toate creditele. pensia e doar pentru invingatori.

insa mai exista si cealalta lupta, cea launtrica, in care nu poti tine cu nici una dintre parti pentru ca ambele te reprezinta. si-n care nici nu mai conteaza sa invingi pentru ca automat esti si cel invins. si-atnci osciland intre pozitiile invins-invingator iti numeri ranile, le lingi sau le bei in functie de posibilitati si nu poti decat sa te bucuri de certitudinea (macar atat) ca inca esti.