~~~

orice-ar spune cate unii viata - iara spun vorbe mari - evenimentele urmeaza cu oarecare constiinciozitate o sinusoida. pe masura ce trece timpul constati ca ea se amortizeaza. ceea ce, extrapoland, te duce cu gandul la acel beep prelung al aparatului de monitorizare cand apare un domn in alb sau bleu deschis si se uita la ceas.

o data esti pe val, imediat sub el, te cateri inapoi ca sa ai de unde sa cobori din nou. pana la urma nu stii prea bine care-i scopul final. sau chiar daca stii nu te poti abtine sa te mai zbati putin in speranta ca, poate poate, se mai schimba ceva.

din cand in cand insa apare eclipsa. e atat de mare incat nu poti decat sa stai cu ochii in sus si sa astepti sa vezi ce se intampla. chiar daca - din nou - intuiesti finalul nu poti misca nici un deget pentru a schimba ceva. si chiar daca l-ai misca, oricum lucrurile ar merge pe cursul pe care stiu ele ca trebuie sa-l urmeze...