spuneam deci ca raman in urma... adica lucrurile se intampla (cum si cand vor ele - asta am stabilit mai de mult) si mi se pare ca nu mai apuc sa tin pasul cu ele. sau ca pur si simplu repetandu-se, se banalizeaza atat de mult incat nu mai merita pomenite. una peste alta devine din ce in ce mai clar: motivul 2 dispare. adica daca nu-ti mai amintesti experiente pentru ca nu le-ai consemnat la momentul oportun, e evident ca nici nu merita sa-ti amintesti de ele.
spre exemplu Vama. am fost de curand pe-acolo si mi-am amintit de ea. asta fara sa fi scris nimic despre asta anterior. uluitor, desi nu ne-am mai vazut de mult, arata exact cum mi-am imaginat. cam asa adica:
