1+1=2

aritmetica simpla. de clasa a doua. nimic nu-i mai evident decat asta. cel putin la nivelul clasei a doua. mai apoi cresti si ajungi la concluzia ca tot ce se intampla pe lume poate fi reprezentat matematic prin functii. inclusiv adunarea asta banala este o functie. pentru ca, in anumite contexte, un 1 poate sa lipseasca. si-atunci ajungem la dificila situatie in care 1+1(care lipseste)= 2. reducand rezulta ca 1=2. pai, stim cu totii, 1 n-are cum sa fie egal cu 2. si uite-asa 1 ajunge sa-si dezvolte cea de-a doua personalitate pentru ca macar teoretic ecuatia 1+1(virtual)=2 sa stea in picioare.

mai sarim niste etape si ajungem la momentul in care 1 vrea sa scape de personalitatea dublata. are el motivele lui. si care-i cea mai evidenta metoda? desigur fuga. solutia-i aparent simpla: se alege un drum cat mai drept si lipsit de trafic, se deschide gazul la maxim, se asteapta putin siiii... si la un moment dat se ajunge la concluzia ca fuga asta - desi placuta in felul sau - nu te salveaza de la nimic. poate te ajuta sa uiti pentru o clipa insa nu te salveaza de la nimic!

si-atunci nu-i de preferat sa pastram lucrurile simple, ca in clasa a doua, cand 1 are nevoie de ALT 1 ca sa poata sa faca 2?

"nici o masa fara peste"

nu stiu cum naiba stateam in seara asta in fata monitorului incercand (fara succes) sa tin pasul cu ce s-a petrecut de-a lungul zilei si fix lozinca asta mi-a trecut prin cap.

deci: aia erau niste cretini. adica sigur, pestele furnizeaza o suma de substante extrem de benefice organismului uman. chiar daca nu-ti place nici gustul nici consistenta sa, e sanatos sa-ti treci peste micile placeri culinare si sa mai halesti din cand in cand cate-un pestisor. dar de aici pana la sloganul mobilizator e mare distanta.

incerc sa-mi imaginez omul vremii care se scula (expresie folosita intentionat) din pat, injura printre dinti lipsa agentului termic de peste noapte, halea o juma de peste cu pita de alaltaieri, eventual si-o cana cu lapte cald (daca avea bafta ca nevasta-sa sa fi prins 2 sticle la coada la care statea de la patru dimineata), se spalacea pe fata (din nou expresia e intentionata) si pleca mohorat catre fabrica sa-si indeplineasca planul de rebuturi.

la celalalt pol, incerc sa-mi imaginez omul citit al vremii care in incercarea macar mentala de a trai intr-o lume mai buna se straduia sa-si ofere un 5 o'clock tea. si-n loc de biscuite, langa ceasca de ceai chinezesc adus de-un var de-al doilea acum doi ani cand a fost in delegatie, savura un guvide sarat de-o culoare indoielnica.

ajuns insa in acest punct ma intreb de fapt care-i deosebirea intre sloganul respectiv si reclama la mecdonaltz-ul de azi? probabil doar vreo 20 - 30 de ani. insa despre acest aspect vom vorbi cu o alta ocazie.