... 2 wheels moves the soul

asta in timp ce in mod traditional pentru transportul intregului trup este nevoie de patru.

is faine treburile care desi ar trebui sa fie normale, se intampla atunci cand te astepti mai putin. intamplarile astea se cheama surprize. e relativ tris cand lucruri banale capata subiectiv astfel de valente insa asta nu ne (ma rog, nu ma) impiedica sa ma bucur la fel de mult de ele.

spre exemplu w/e-ul trecut, cand credeam ca sezonu-i mort de-acuma si toata lumea si-a pus mobrele la iernat am iesit la plimbare. si n-a mai contat nici frigul si poleiul de dimineata, nici ceata nici macar membrele inghetate sau mancatul pe sponci. toate astea au fost compensate de noile cunostinte si atmosfera faina atotstapanitoare. care, chiar si ele ramaneau in urma in timpul zborului jos de pe autostrada pustie. in clipele alea nu mai ramai decat tu si eventualul fragment de melodie care nu-ti iese din minte si pe care, din cand in cand il chiar fredonezi contribuind astfel la prematura aburire a vizierei.

nu mai aberez aiurea. au trecut doua zile in care chiar m-am simtit bine. drept pentru care am facut si-un fel de poze

ce vreau sa fac

in viitorul mai apropiat sau nu vreau sa fac dupa cum urmeaza:
- sa fac rost de Big Daddy. mi-a placut tare fata aia din film
- sa stau putin
- sa ma fac mare. bine, cu asta nu ma grabesc, ma gandeam doar asa, in principiu.
- sa-mi iau un breloc cu memory stik. sau un memory stik pe post de breloc
- mda, as putea sa mai fac si niste poze. daca-mi vine.
- sa fug undeva
- sa ma intorc
- sa dau un telefon pentru ca vreau nu pentru ca trebuie

pe scurt

tocmai am realizat ca (cel putin) dintr-un punct de vedere am imbatranit degeaba. si-anume m-am trezit cu un instinct de conservare prea putin dezvoltat.

probabil ca chestia asta ma va omori la un moment dat. insa, pana atunci, ma va lasa sa traiesc. cu adevarat!