28 octombrie 2006

distorsiuni

intr-una din serile trecute - nu mai stiu cand pentru ca de mult am pierdut notiunea timpului, insa, ceva mai recent a inceput sa nu-mi mai pese - intr-una din serile trecute deci, in timp ce citeam atent internetul, privirea periferica mi-a fost atrasa de-o stire a televizorului: un adolescent agresiv, si-a luat elan si cu un pumn bine tintit sau pur si simplu puternic a ucis un alt adolescent mai putin agresiv. pe fondul sonor al chiraielilor rudelor (ambilor adolescenti) indurerate, se prezenta o imagine (postuma) de la locul faptei. in exact locul din sala de clasa in care o viata fusese luata si altele distruse, o lumanare licarea spre aducere aminte. fiind ea - lumanarea - montata intr-o halba de bere.

in acel moment o teama m-a cuprins: poate realitatea sa fie mai distorsionata ea insasi decat in mintea mea?


09 octombrie 2006

:'( / ;)

era foarte de mult un imparat care cu un ochi plangea si cu cel'lalt radea. nu-mi mai amintesc exact care era motivul sau pentru ca insasi povestea mi-a fost spusa de mult insa precis avea el un motiv serios.

era oare scindat imparatul intre viata de familie si cariera? avea el o pasiune ascunsa pe care n-o putea cultiva fiind prea ocupat cu intalnirile cu ceilalti imparati [aicea ma indoiesc - pe vremea aia nu se inventase schi-ul deci asta ar cam trebui sa iasa din discutie]? sau poate inca de pe-atunci devenise constient de o anumita duplicitate pe care nu reusea nici in ruptul capului sa si-o asume?

cert este doar faptul ca imparatul plangea/radea si uite-asa si-a trait viata pan' la adanci batraneti. si, mai mult decat atat, despre asta s-a scris si o poveste. poveste din care, la un moment dat ar fi trebuit sa invatam ceva. buba e ca ceva-ul ala imi cam scapa. si nici cel mai tare cip de-a fost inventat nu m-ajuta sa ma uit inapoi si sa realizez: CE?






01 octombrie 2006

francofonia vietii

eu si cu fancofonia am avut o relatie scurta dar sinuoasa - se mai mira cineva? totul a inceput cu studierea hartii bucurestiului si elaborarea de strategii complicate menite sa-mi aduca victoria in lungul razboi al drumului de dimineata dinspre casa spre birou. seara e ceva mai simplu pentru ca in ultima vreme ma intorc la ore la care doar amatorii de liniute mai sunt pe strazi. ori astia se misca repede. in fine, relatia a continuat prin aplicarea nici uneia dintre strategiile elaborate pentru simplul fapt ca lucrurile au mers ca unse de capul lor. iar aici curba sinusoidei a inceput sa aiba un trend ascendent. a urmat ulterior un mic palier in care l-am vazut la stiri pe presedintele unei republici la fel de francofone insa nitel mai bananiera decat a noastra scotindu-si dezinvolt AZP-ul dintre bucile c#rului. iar imediat dup-aia sinusoida a inceput sa coboare si-anume in momentul in care am constat ca toate evenimentele de care ar fi meritat sa te apropii si sa tragi un cadru, doua, taman se terminasera putin inainte ca eu sa aflu de ele. am ridicat din umeri si taman cand credeam ca nimic nu se mai poate intampla, ieri seara iau parte activa la urmatorul dialog:
- buna seara
- ...
- dati-mi si mie, va rog, doua cutii de Tuborg
- aaa, pai nu putem.
- ok, nu-i bai, las aicea banii si-mi iau eu din frigider ca-i la-ndemana
- pai nu putem dom'le, n-auziti? ca nu ne lasa astia cu francofonia. ne arde daca ne prinde. ne arde rau.
asta ca cand mie nu-mi ardea gatlejul dupa proletarul lichid. zau asa, tragi ca boul zi lumina la birou si cand s-ajungi acasa si sa-ti astamperi setea, n-ai cu ce, ca noi tre' sa ne integram undeva si pentru asta trebuie sa dovedim cat de virtuos e cetateanul roman.

noroc ca s-a terminat. de-acuma stiu ca maine dimineata, la volanul masinii EI de constructie frantuzeasca, imi voi face nervi prin trafic insa fara sa mai
am nevoie de nici o strategie.